Planul de fertilizare – instrument de gestionare şi control a folosirii îngrăşămintelor
Principiile unei fertilizări rationale
Îndepărtarea nutrienţilor din sol prin absorbţia lor în plantă, prin levigare sau prin alte procese ce ţin de dinamica naturală a solurilor, atrag după ele diminuarea conţinuturilor de forme mobile ale elementelor nutritive şi declinul treptat al capacităţii de producţie a solurilor. Din aceasta cauza este absolut necesar compensarea prin aplicarea de îngrăşăminte minerale şi organice, atât a consumului cu recoltele cât şi a scăderii mobilităţii nutrienţilor prin procese naturale (adsorbţie, fixare, imobilizare în substanţe humice, ş.a.) (Borlan ş.a., 1994).
Trebuie conştientizat de fiecare producător agricol faptul că folosirea îngrăşămintelor pentru realizarea unor producţii profitabile trebuie făcută pe baza unor previziuni realiste, care să ţină cont de condiţiile pedoclimatice locale, de potenţialul productiv al culturilor şi nivelul tehnologic al unităţii agricole.