CONTEXT
Îndepărtarea nutrienţilor din sol prin absorbţia lor în plantă, prin levigare sau prin alte procese ce ţin de dinamica naturală a solurilor, atrage după sine diminuarea conţinuturilor de forme mobile ale elementelor nutritive şi declinul treptat al capacităţii de producţie a solurilor.
Planul de fertilizare este un instrument util pentru stabilirea dozelor de îngrăşăminte, este un instrument de gestionare şi control a folosirii îngrăşămintelor
OBIECTIVE
1. calculul anual al necesarului de elemente nutritive (în principal NPK), pentru fiecare cultură (existentă sau care urmează să fie infiintata)
2. stabilirea dozelor de îngrăşăminte posibil de aplicat, pe culturi şi parcele de fertilizare, precum şi a dozelor de îngrăşăminte chimice pentru completare până la nivelul necesarului estimat prin calcul
3. verificarea periodică a situaţiei agrochimice a solurilor pe baza balanţei intrărilor şi ieşirilor din sistem
4. furnizarea informaţiilor utile privind conservarea, ameliorare sau diminuarea asigurării solului cu NPK (la dorinţă şi cu alţi nutrienţi)
SOLUTIE
1. Suprafața se recomandă să fie împărţită în sectoare identificabile, relativ omogene din punct de vedere agrochimic
2. Trebuie stabilit asolamentul şi amplasarea acestuia în teren, în cadrul fiecărui asolament fertilizarea urmând să fie dirijată în funcţie de natura culturii şi potenţialul de producţie al acesteia şi, respectiv, specificul pedoclimatic al locului
3. Tipului sau tipurilor de sol din cadrul fermei, precum şi a principalelor însuşiri morfologice fizice şi chimice sunt relevante pentru asigurarea unei eficienţe maxime a fertilizării
4. Estimarea nivelului recoltelor planificate trebuie să se facă în mod realist
5. Trebuie precizată cultura anterioară
TEHNOLOGIE
Eșantionarea solului pentru agricultura de precizie are aceleași obiective ca metoda clasică, dar nu ne mai raportăm la o probă medie, ci obținem o acuratețe mult mai mare a distribuției NPK în sol.
Dacă prin metoda clasică colectăm 20-25 probe/10 hectare, utilizând senzorii adunăm date din 110 zone ale aceleași parcele de 10 hectare.
Model de eșantionare și adâncime. Am adoptat un model tip grilă decalată așa cum se arată în figură, distanțele dintre punctele de prelevare fiind în imagine. Punctul grilei reprezintă poziția centrală a unui eșantion compus. Din punctul grilei colectăm 5 probe pe o rază de 2,5 m, pe o adâncime cuprinsă între 30 și 60 cm, în mod aleatoriu, pentru a evita modelele sistematice. Când este necesar, adâncimea probei este și de 120 cm.
Fiecare probă este localizată prin GPS. Măsurăm și realizăm hărți PH + NPK + EC + Temperatura + Umiditatea
APLICATIE PRACTICA
